Găzduire în UE sau peste ocean: ce simte un vizitator din România

Un site cu vizitatori din România poate sta pe un server din București, din Frankfurt sau din Virginia. Toate trei vor funcționa, dar vizitatorul simte diferența, iar pentru datele clienților diferența e și juridică.

Distanța se măsoară în milisecunde

Un pachet de date are nevoie de timp ca să ajungă la server și înapoi. Din România, un drum dus-întors durează în jur de 30 până la 40 de milisecunde până la un centru de date din Germania sau Olanda, peste 120 de milisecunde până pe coasta de est a Statelor Unite și peste 200 până în Asia.

Pare puțin, dar o pagină nu se încarcă dintr-un singur drum. Înainte ca serverul să înceapă să construiască pagina, browserul face mai multe drumuri: află adresa serverului din DNS, deschide conexiunea, negociază criptarea HTTPS și abia apoi cere pagina. Sunt cam patru drumuri dus-întors. Cu un server în Germania, asta înseamnă aproximativ 150 de milisecunde. Cu unul în Statele Unite, înseamnă peste o jumătate de secundă, iar timpul de construire a paginii se adaugă peste.

Poți măsura și singur. Din terminal, ping domeniul-tau.ro îți arată timpul unui drum dus-întors. În browser, fila Network din instrumentele de dezvoltator arată la fiecare cerere cât s-a așteptat primul octet (Waiting for server response sau TTFB).

Ce rezolvă un CDN

Un CDN, precum Cloudflare, ține copii ale imaginilor, ale fișierelor CSS și JavaScript în orașe din toată lumea, deci și aproape de România. Pentru aceste fișiere, distanța până la server nu mai contează.

Paginile HTML generate de WordPress rămân însă la server în cele mai multe configurări. La fel coșul și checkout-ul unui magazin, căutarea, formularele și wp-admin. Un administrator din Iași care scrie articole pe un server din California așteaptă la fiecare salvare, oricât de bun ar fi CDN-ul.

Unde stau datele

Un site WordPress ține date personale chiar dacă nu e magazin: conturile utilizatorilor, comentariile cu adresa de e-mail, mesajele din formulare, comenzile. GDPR nu interzice păstrarea lor în afara Uniunii Europene, dar cere o bază legală pentru transfer, de exemplu o decizie de adecvare a Comisiei Europene sau clauze contractuale standard, iar politica de confidențialitate trebuie să o spună.

Cu serverul și copiile de siguranță în UE, întrebarea transferului nu se pune pentru găzduire. Uită-te și unde stau copiile de siguranță: unii furnizori țin site-ul în Europa și backup-urile în alt continent.

La AYT, serverele sunt în centre de date din Uniunea Europeană, pe discuri NVMe, iar datele și copiile de siguranță rămân în UE.

Suportul și factura

Un furnizor aproape de tine răspunde în fusul tău orar și, de obicei, în limba ta. La o problemă la ora 10 dimineața, contează dacă suportul abia s-a culcat sau tocmai a ajuns la birou.

O factură de la un furnizor din afara țării vine des în dolari sau în euro, cu taxare inversă pentru TVA dacă firma ta e plătitoare. Contabilul trebuie să o trateze separat în fiecare lună. La AYT, factura e emisă de o firmă din România, cu CUI-ul tău verificat la ANAF, iar prețurile afișate sunt finale, pentru că firma nu e plătitoare de TVA.

Când are sens un server departe

Dacă majoritatea vizitatorilor sunt în Statele Unite sau în Asia, serverul trebuie să stea aproape de ei, iar o firmă din România cu clienți acolo face bine să găzduiască acolo. Pentru un site citit în special din România și din țările vecine, un server în UE e alegerea simplă, cu drum scurt până la vizitatori și cu datele lor păstrate în UE.

Vezi planurile AYT, toate pe servere din Uniunea Europeană.